Vai, ce ne vom mai distra.
Mă gândeam să îmi încep în forţă contribuţia la acest blog al statului tocmai prin a vă îndemna să nu staţi acasă duminică, ci să mergeţi la vot.
Şi când tot calculam eu cum să vă cuceresc cu tot felul de argumente cum că dacă nu ne ducem, ei se vor folosi de absenţa noastră şi vor vota pentru noi, inclusiv pentru neamurile noastre moarte, sau că încă putem face diferenţa, sau că este prima noastră datorie socială şi măcar noi să fim un exemplu de urmat, mi-am dat seama că acum este de fapt al doilea tur, nu primul.
Gata, m-am trezit din patriotism. Nu mai am ce să aleg. Nici măcar din două rele răul cel mai mic nu se mai aplică. Pentru că relele sunt egale, înfrăţite şi subjugate unui interes comun. Unul loveşte copii, altul ne face nemernicii dracului. Amândoi fură, mint şi trădează.
Şi mă mai gândesc că este mult mai uşor acum să nu mergem la vot. Nu mai avem această responsabilitate şi nici vreo influenţă în viitorul propriilor destine. Şi poate acum chiar contează dacă nu la nivel naţional, măcar la cel internaţional, procentul scăzut de prezenţă la vot. Deşi, oricum am da-o, tot noi, membrii de seamă ai prostimii, vom fi cei penalizaţi pentru acest cutezător protest.
Este prima dată când mă simt complet pierdută într-o scenetă în care ţopăi ca un măscărici după cum îmi cântă alţii.
Mă întreb şi vă întreb şi pe voi înecată în lehamite: să stăm sau să nu stăm acasă pentru stat? Mai ţopăie cineva?
Comentarii recente