Unele usi deschise
Ma intreb, ce faci atunci cand nu poti gasi nici o usa care sa se deschida, nici macar o portita?
Iti zambeste politicos in fiecare dimineata la cafea. Si tu ai vrea sa fie din suflet…dar…sti bine ca nu e.
Iti da foarte multe sarcini, trebuie sa faci rapoarte, situatii, calcule, facturi…si uita sa spuna macar “te rog”. Ti-ar fi placut, dar probabil cand e vorba de datorie, nu exista un loc si pentru rugaminti. Oricum ai fi vrut sa auzi macar acel “te rog…ma poti ajuta sa…”
Simti nevoia sa fumezi. Sau sa iei o pauza. Nu conteaza. In singurul loc unde ai voie sa fumezi, gasesti aceleasi zambete de complezenta si un efort apreciabil de a schimba cateva vorbe…despre facturi, situatii sau tremene limita. Nici nu mai incerci sa cauti motive sa te lasi de fumat. Oricum nu vei reusi. Asa ca data viitoare iti cauti un loc mai retras, unde sa nu fie nevoie sa mai si zambesti. Macar in pauza sa poti lasa trucurile la o parte. Oricum mascam realitatea cu masti fortate si transparente. Pana si aici suntem superficiali.
Uita sa zica “buna dimineata”, si nu isi ia nici macar “la revedere”. Iese si intra repede pe aceasi usa, de multe ori pe zi, are privirea pierduta , semn ca se gandeste la rezolvarile unor probleme urgente, si te intreaba ocazional daca ai terminat raportul, sau se opreste doar pentru a-ti aduce aminte ca termenul limita de predare al situatie se apropie. Si bineinteles, uita sa spuna “te rog”. Si ai fi vrut sa isi ia macar la revedere la sfarsitul zilei.
Telefonul care suna, aceleasi voci oficiale, care cer un ton solem din partea ta…iar tu…tu nu vrei decat o o usa sau macar o portita care sa se deschida.
Ce faci daca nu o gasesti nicaieri. Te resemnezi? Inveti sa traiesti “razboiul” pentru a te integra? Oare vei sti sa zambesti daca intr-o zi cineva ti-ar zambi si ti-ar spune “te rog”? Sau ai trece grabit, semn ca te gandesti la rezolvarile unor probleme urgente, si te-ai opri doar sa-i reamintesti de termene limita, de rapoarte, de facturi, si apoi ai iesi pe usa, in graba, fara sa spui “o seara buna”?
Nu, cu siguranta ca nu! Tu probabil te-ai intoarce rusinat, ai sta cateva secunde in usa, si i-ai zambi. Doar ca sa ii arati ca unele usi se pot deschide mai usor decat ar fi crezut. Si aici nu e vorba nici de respectarea termenelor limita si nici de plata facturilor la timp, sau de situatii finaciare impecabile. E vorba doar de un zambet, de o incurajare, de un te rog, si un buna dimineata…dar spuse din suflet, bineinteles.


Frumos scris si,din pacate, real.Poata putin deprimant scris, dar totusi real.In ziua de astazi e foarte greu sa te relaxezi sau sa ai timp macar sa te gandesti si la tine in cele multe ore de program si munca.Nimanui nu ii pasa de tine, de problemele tale, de nevoile tale.Ce el pasa?Pai…sa termini perfect treaba care nu se termina niciodata.Nu ii pasa nimanui ca nu ai timp de familie, ca nu ai cum macar sa iti platesti datoriile, ca acasa esti musafir din cauza programului suprasolicitat.
Este o jungla in care liderii dreseaza si restul executa.Nu exista o egalitate, nu exista drepturi.Sunt doar sarcini care trebuie executate.Asta e jungla urbana unde asculti sau nu…