Blogul Statului

Mi-a fost inspirat acest titlu de rasfoirea presei ieri dimineata. Slalomand printre deficientele de exprimare ale lui Vanghelie – zeul hamburgerilor si micilor pentru orice roman ce se doreste un activist, privind-o pe doamna Udrea calarind pe litoral – desigur pentru a promova turismul romanesc, sau pe doamna Ridzi luptandu-se, prabusita sub o imagologie vestimentara intamplator – “oranj”, pentru tinerii din Romania, m-am intristat de-a dreptul descoperind cum politica romaneasca distruge si unul dintre ultimii oameni ramasi decenti in spatiul public romanesc- ministrul Paleologu. Acest teoretician al “plestii”, adus in situatia ridicola de a face respectivul demers pentru a nu iesi din tiparul de intelectual basescian, exprima aceasta furie inconstienta a unor generatii succesive din Romania de a se autodistruge pe motiv ca despotismul oriental din politica romaneasca nu permite libertatea de exprimare (politica). Un lider serios, in Romania, trebuie imbratisat pana la pierderea identitatii imbratisatorului:) – iata deci cum a ajuns un tanar cu nume solemn sa fie identificat pe viitor cu ceva atat de ridicol, la nivel de sonoritate, cum este “pleasca”:).

Altii mai abili decat mine pot face diverse tipologii ale liderilor, insa eu as vedea ceva ce tinde sa se generalizeze in aceasta tara, lucru pe care l-a surprins si romancierul Matei Visniec, intr-un interviu din Cotidianul, si anume caderea irevocabila in orientalism. Este straniu pentru un popor care si-a bravat atat europenitatea serioasa(?!) sa manifeste o apetenta atat de certa – chiar si de-ar fi de dragul obsesiei distructive pentru puterea politica – pentru non-europenitate. Aici, desigur, nu este numai vina politicienilor, ci mai ales a electoratului care accepta, cu lipsa de orgoliu european, sa fie manjit cu micii lui Vanghelie, cu calaritul lui Udrea, ori cu magnetismul unui Basescu ce plimba Romania, tot mai solitar, pe scena globala a lumii. Cam la fel defileaza Romania si in U.E. – stranie, neinteleasa, aproape stupida…

Este tot mai evident valul politic orientalist imens ce matura societatea romaneasca, inecand generatie dupa generatie in aceleasi obsesii stupide, in acelasi comportament politic vangheliot; exista desigur o dimensiune luminata a acestui despotism invizibil – intelectualii de carton (in care putem sa-l incadram si pe tanarul Paleologu, deja, care a preluat aberatiile sefului sau in legatura cu presa)…

In paralel, Romania progreseaza – bancile din Romania au cele mai mare comisioane la acordare unui credit din U.E., numarul somerilor creste, iar tinerii politicieni ne propun perpetua repetare a imbecilitatii politice a predecesorilor lor…

Exista ceva extraordinar insa, in ceea ce priveste Romania… Se zice, in general, ca poti distruge un om daca ii dai puterea; ei bine, in Romania, poti duce un om decent (gen Paleologu) pentru a-i verifica gradul de civilizatie si puterea personalitatii si faci din el un om indecent si fara personalitate. Este efectul pervers al lumilor mici…

La ora actuala, fara niciun dubiu, si spre marea mea dezamagire (ca admirator al ministrului culturii), Domnul Paleologu a urcat, in sens invers desigur, la nivelul lui Mircea Basescu. Urmarea va fi, Domnule Paleologu, ca veti deveni sef la ICR, ati reusit sa depasiti si cuplul magic, Liiceanu-Patapievici. Traiasca intelectualitatea romaneasca! Oare va iesi aceasta, vreodata, din socul masochist al adularii puterii?
Cerasel Cuteanu

Ti-a placut? Trimite pe Facebook