Mecanismul lucrurilor neterminate…
In viata fiecaruia exista o banca. Pe care te asezi la un moment dat.
Si acolo stai , si incepi sa revezi usor usor toate momentele din copilarie, serile de vara, prima zapada, fiecare imbratisare, toate persoanele in care ai crezut, fiecare lucru pierdut, fiecare cuvant nespus.
Undeva , la un moment dat exista o banca. Pe care tu ai ales sa stai. Si in aceea clipa de repaos privesti in spate, spre toti cei care ar fi putut sa spuna “te iubesc” la un moment dat, dar nu au facut-o, spre cei care ar fi vrut sa spuna “te urasc” dar nu au avut curajul… Apoi incepi sa rememorezi imagini, cuvinte, persoane, lucruri demult uitate, lucruri simple, fraze, mirosuri, inceputuri de povesti, glasuri de demult ramase in urma, lucruri foarte vechi pe care le credeai uitate, lucruri noi din viata ta. Uneori de-a valma.
Exista o banca. Pe orice drum lung. Acea banca pe care ai fi vrut sa te odihnesti un pic, dar secundele devin ore si clipele ani. Pe acea banca toate lucrurile neterminate si cuvintele nespuse se vor transforma in fantasme care nu iti vor mai da pace. Acele fantasme care vor reveni la tine in fiecare noapte prea lunga, in dimineti prea goale, sau in zile ploioase. Doar pentru ca ai ales sa te opresti, sa regreti, si sa privesti in urma.
Si nu poti sa fugi. Dar te ridici si mergi mai departe. Pentru ca ai in fata un drum drept, un drum doar al tau, pe care trebuie sa mergi inainte orice ar fi. Constati ca fiecare clipa de odihna te costa, fiecare secunda de popas inseamna un lucru pierdut, si fiecare banca pe care te asezi intr-un moment de epuizare…doar o fantasma in plus….!
Frumos, profund.
Bravo
“In fiecare din noi e-o banca”! asa este, fiecare avem in noi o banca pe care uneori ne luam ragazul sa ne odihnim si sa cugetam la toate ale vietii, iar de voim, pe acea banca lasam sa se aseze si altcineva, din exteriorul nostru! Frumos post! Felicitari pentru blog!
Uram bun venit d-lui Costache pe blogul Statului,….ii dorim sa nu se lase ademenit de stat
Cu intarziere vin multumirile ca ati comentat pe siteul nostru, suntem mai la incceput dar speram ca n-o sa fim ultimii, ce mai face Mitrut ? Felicitari pentru blog.