Îmi pun ciorapii de bumbac pe sub blugii groşi de iarnă cu şosete flauşate până aproape de genunchi. Trag ciorapii mult deasupra buricului, ca să ţină la mijloc. Pe sub puloverul gros pe gât de lână pun şi o bluză cu mânecă lungă, de întărire. Căciula rusească cu urechi îmi acoperă juma’ de cap. Pun geaca, ce-i drept, nu destul de lungă încât să-mi acopere şi fundul, ridic gluga peste căciula şi aşa umflată, pe deasupra reinventez un scop fularului pe care îl înfăşuram până de curând de fiţe de 3 ori lejer, acum îl ridic peste gură, peste nas, aproape de ochi. 
Îl leg bine la spate pe sub glugă. Pun bocancii de iarnă (mda, m-am încălţat la final cu toate hainele pe mine) şi în sfârşit îmi trag mănuşile mocăneşti peste mâinile şi aşa reci de la circulaţia proastă. Îmi atârn geanta de poştaş, fac o cruce, ies afară. Fulgii mă lovesc drept în ochi. Înjur prin fular. Las capul cât mai în jos şi încep călătoria celor 6 staţii de tramvai până la muncă, tramvai care a refuzat acum 3 săptămâni să mai circule pe traseul meu din motive ratb-iste. Trotuarele sunt virgine. Le-o trag cu draci. Calc apăsat zăpada cu genunchii ridicaţi ca la şcoală. Parcă în sfârşit, soldatul insuflat de tatăl militar iese acum la iveală. Secreţia nazală apoasă (adică mucii) se loveşte de fular şi o ia înapoi. Respir calculat: un, doi, trei, un doi, un, doi, trei, un, doi, ca să nu obosesc prea repede. Un câine se mârâie la mine pentru că îşi face căcâţa în virgina mea albă. Sar cu groază baricada de zăpadă îngheţată şi ajung în stradă. De fapt străduţă acum, fiind îngustată din patru în două benzi din cauza nămeţilor. Picioarele îmi alunecă aproape sub maşinile de care în sfârşit îmi este milă, behăie şi se îneacă în stratul gros de pe carosabil. La 10 metri de câine simt că e sigură situaţia şi sar iar baricada. Îmi intră zăpadă pe sub blugi, o simt până în oase. Ridic privirea din când în când ca să văd oamenii din faţă, uneori mă dau eu, alteori îmi fac ei loc pe aleea de 30 cm făcută înainte de alţii ca noi. Bogdaproste. La staţia 5 de tramvai simt că nu mai pot. Fularul e ud în dreptul nasului şi al gurii, iar pe corp simt picături de transpiraţie luând-o la vale. Mă ia dracu’ azi. Ridic privirea şi văd un ţigan venind pe aceeaşi alee. Are un fes de fotbalist, trening albastru sidef, ciorapi peste pantaloni şi adidaşi. Se uită la mine în timp ce îmi face loc, mă uit şi eu la el ca să văd ce vrea. Îmi strigă în urmă:
- Bă românilor, vedeţi dacă nu sunteţi căliţi bă?
A mai plecat dintre noi un prieten. Ramane vie amintirea ta…
[youtube yc0wKXe4pxo]
“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje…” – Gheorghe Dinica
[youtube WjUumkkqzTM ]
[youtube cmaI0DKTtbo]
D-zeu sa-l odihneasca ! Cuvintele nu-si mai au rostul.
Pana acum putin timp respectam si incurajam persoanele care lucreaza cu animale, care se ocupa de dresaj, trateaza animalele, le cresc si , de ce nu, le si vand. Aveam impresia ca dincolo de interesele materiale se ascund devotament, pasiunde, dragoste fata de animale. Dar ascultand pataniile unor posesori de catei achizitionati de la canisa KRIS, si despre cat de mult se pot injosi acesti “afaceristi “, am simtit nevoia sa impartasesc aceste lucruri, in speranta ca poate, facand cunoscute toate aceste neregului, vor fi preveniti si potentialii clienti ai canisei, in legatura cu Traficul cu animale, fenomen cu care Romania se confrunta tot mai mult. Povesti trise, incredibile si adevarate….
Voi reda mai jos, cateva discutii pe care le-am avut cu cativa “pagubiti” ai canisei:
“Din pacate am aflat, pe propria piele, ca nu e deloc asa. Am o frumusete de catel, de 5 luni, mic si scump, al carei singur ghinion in viata este ca provine de la canisa KRIS. Acesti “mari” crescatori de caini, care au pretentia ca au un cuvant de spus in ce priveste dresajul, tratamentul, crescutul animalelor, nu sunt decat niste impostori ahtiati dupa bani fara sa le pese catusi de putin de viata, nu mai zic sanatatea, cainilor pe care ii vand.
Cand am cumparat catelul de la o expozitie de profil, totul parea in regula. Dupa vreo 4 luni mi s-a imbolnavit catelul.Am dus-o la o groaza de doctori dar degeaba. Este inutil sa mentionez costurile si stresul. Cainele tusea continuu si orice tratament am incercat nu avea efect. Intr-un final am gasit un doctor foarte bun ca a reusit sa o vindece.In acelasi timp am descoperit un lucru: Primul vaccin cu care a fost vandut catelul era fals, adica nu a fost facut niciodata. Pe carnetul de sanatate este o simpla eticheta facuta la o imprimanta si prost decupata. Testele medicale ulterioare au confirmat acest lucru.”
Am cautat pe internet si am aflat ca mai sunt si alte persoane (multe din pacate) care au patit acelasi lucru. Dr Hofmann, veterinarul care a pus stampila pe aceste falsuri sunt convins ca doarme linistit la adapostul unor sume probabil consistente pe car ele-a primit.
Vreau sa intreb. Merita oara o suma de bani viata unei fiinte? Merita oare economia de cativa zeci de lei facuta cu aceste vaccinuri vietile cateilor pe care poate i-ati nenorocit?
“Avand in vedere pozitia si specializarea mi-am permis “nesimtirea” de a-l suna pe patronul canisei KRIS. Norocul meu a fost ca numarul de la birou este privat. Am primit amenintari, injuraturi, mi s-a spus clar ca nu pot dovedii nimic. Sunt persoane care au depus plangeri la Politie, OPC, Etc dar fara nici un rezultat. Oare un carnet de sanatate pe care scris pe toata pagina crescatoria de provenienta, nu poate justifica ca acel animal intr-adevar a fost achizitionat de acolo? Oare o stampila medicala pusa peste o eticheta falsa nu inseamna nimic? Oare niste amenintari de la “insusi” patronul firmei nu impresioneaza pe nimeni? Ahhh, si pentru toti viitori posesori de catei, canisa KRIS, din ce informatii am, nici macar nu este recunoscuta ca si Canisa de asociatia Chinologica.”
Persoanele care au indraznit sa ceara o explicatie, legate de etichetele false ale vaccinurilor, precum si de imunitatea catelului de abia achizitionat care avea o valoare intre 0 si 1, in urma testelor de la Facultatea de medicina, au primit injurii, amenintarii, telefoane prin care erau intimidati..prostia de care au dat dovada, se poate regasi in numere de telefon ale clientilor, puse pe diverse situri porno, in urma carora bineinteles primesc telefoane de la tot felul de persoane “dubioase”. Simtind-se bineinteles cu musca pe caciula, asa zisul patron, a recurs la intimidari de genul aceasta, de cea mai joasa speta, pentru a nu se face publice toate neregulile. Insa bataia de joc nu a fost doar la adresa pagubitilor, ci si la adresa bietelor animale, care in urma neglijentei si a falsului, au capatat boli si sensibilitati si acuma se chinui cu tratamente dureroase, luni intregi.
De la prima persoana care a avut curajul sa faca publica toata povestea, au iesit la iveala din ce in ce mai multe persoane cu acelasi probleme, pacalite exact in acelasi fel, lucru confirmat dealtfel de toti medicii care au vazut etichetele vaccinurilor false.
In speranta ca aceste batai de joc in urma carora se castiga sume de bani fabuloase, se vor opri, am dorit sa facem cunoscuta povestea cateilor de la canisa KRIS. Speram ca se vor lua masuri de catre autoritati, si ca cel putin vor fi averitzati si potentialii clienti ai canisei, in ceea ce priveste traficul de animale.
Ma intreb, ce faci atunci cand nu poti gasi nici o usa care sa se deschida, nici macar o portita?
Iti zambeste politicos in fiecare dimineata la cafea. Si tu ai vrea sa fie din suflet…dar…sti bine ca nu e.
Iti da foarte multe sarcini, trebuie sa faci rapoarte, situatii, calcule, facturi…si uita sa spuna macar “te rog”. Ti-ar fi placut, dar probabil cand e vorba de datorie, nu exista un loc si pentru rugaminti. Oricum ai fi vrut sa auzi macar acel “te rog…ma poti ajuta sa…”
Simti nevoia sa fumezi. Sau sa iei o pauza. Nu conteaza. In singurul loc unde ai voie sa fumezi, gasesti aceleasi zambete de complezenta si un efort apreciabil de a schimba cateva vorbe…despre facturi, situatii sau tremene limita. Nici nu mai incerci sa cauti motive sa te lasi de fumat. Oricum nu vei reusi. Asa ca data viitoare iti cauti un loc mai retras, unde sa nu fie nevoie sa mai si zambesti. Macar in pauza sa poti lasa trucurile la o parte. Oricum mascam realitatea cu masti fortate si transparente. Pana si aici suntem superficiali.
Uita sa zica “buna dimineata”, si nu isi ia nici macar “la revedere”. Iese si intra repede pe aceasi usa, de multe ori pe zi, are privirea pierduta , semn ca se gandeste la rezolvarile unor probleme urgente, si te intreaba ocazional daca ai terminat raportul, sau se opreste doar pentru a-ti aduce aminte ca termenul limita de predare al situatie se apropie. Si bineinteles, uita sa spuna “te rog”. Si ai fi vrut sa isi ia macar la revedere la sfarsitul zilei.
Telefonul care suna, aceleasi voci oficiale, care cer un ton solem din partea ta…iar tu…tu nu vrei decat o o usa sau macar o portita care sa se deschida.
Ce faci daca nu o gasesti nicaieri. Te resemnezi? Inveti sa traiesti “razboiul” pentru a te integra? Oare vei sti sa zambesti daca intr-o zi cineva ti-ar zambi si ti-ar spune “te rog”? Sau ai trece grabit, semn ca te gandesti la rezolvarile unor probleme urgente, si te-ai opri doar sa-i reamintesti de termene limita, de rapoarte, de facturi, si apoi ai iesi pe usa, in graba, fara sa spui “o seara buna”?
Nu, cu siguranta ca nu! Tu probabil te-ai intoarce rusinat, ai sta cateva secunde in usa, si i-ai zambi. Doar ca sa ii arati ca unele usi se pot deschide mai usor decat ar fi crezut. Si aici nu e vorba nici de respectarea termenelor limita si nici de plata facturilor la timp, sau de situatii finaciare impecabile. E vorba doar de un zambet, de o incurajare, de un te rog, si un buna dimineata…dar spuse din suflet, bineinteles.
Comentarii recente