Statul spune STOP BOC
Posted by Trick | Posted in De ce ?, Despre stat si state | Posted on 14-05-2010
Tags: 1989, 89, abuzuri, Conflictul si dezbinarea, dan voiculescu, degradare, dezastrul din agricultura, economia nationala, educatie, FACIAS, FUNDATIA PENTRU APARAREA CETATENILOR IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI, FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU DEMOCRATIE”, Guvernul Emil Boc, infrastructura, presedintele Romaniei, produsul intern brut, reducerea salariilor, romania, scaderea pensiilor, sistem bugetar, SOCIETATEA CIVILA PENTRU EDUCATIE SI INFORMATIZARE, SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA IN SANATATE, SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA MORALA, somaj, stop boc
1
In ’89 am avut de ales intre a nu fi liberi dar sa avem siguranta zilei de maine sau intre a fi liberi, intr-un sistem democtratic, si “sa traim bine”. Profitati de aceasta libertate si spuneti “STOP BOC !”, e dreptul vostru…
Dan Voiculescu si FUNDATIA PENTRU APARAREA CETATENILOR IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI (FACIAS), FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU DEMOCRATIE”, FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA MORALA”, FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU EDUCATIE SI INFORMATIZARE” si FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA IN SANATATE”
ACUZA Guvernul Emil Boc pentru
1. Cresterea galopantă a somajului – peste 1 milion de români nu au un loc de muncă.
2. Umilirea si saracirea pensionarilor – prin reducerea ilegala a valorii a punctului de pensie, sunt furati peste 4 milioane de români. Scaderea pensiilor cu 15% este cauzată exclusiv de incompetenta Guvernului Boc.
3. Reducerea arbitrară a salariilor din sistemul bugetar – prin Legea unitara de salarizare au scazut veniturile a peste 1 milion de romani. Scaderea globala a salariilor cu 25% este nedreapta, nejustificata si nociva pentru economia romanească.
4. Blocajul sistemului de educatie – prin diminuarea drastică a drepturilor salariale si prin politizarea întregului sistem de educatie este afectat chiar viitorul natiunii române.
5. Falimentul sistemului sanitar – personalul de specialitate este incorect remunerat, înzestrarea tehnică este învechită, iar multe dintre unitatile sanitare au devenit, din cauza subfinantarii, focare de infectie care periclitează viata si sanatatea tuturor cetatenilor români.
6. Degradarea dramatica a retetei de infrastructură – niciun kilometru de autostrada nu va fi construit în anul 2010, 43,2% din totalul drumurilor publice din România nu sunt asfaltate, iar reteaua feroviară este grav deteriorată, cu consecinte directe asupra sigurantei transportului de persoane si mărfuri.
7. Dezastrul din Agricultura – 1,2 milioane de hectare de teren arabil au ramas nelucrate in anul 2009, iar echiparea cu utilaje agricole este mult sub necesitati si sub media europeana – in Romania exista un tractor la 54 de hectare de teren agricol, in Austria un tractor la 4 hectare!
8. Prabusirea economiei nationale – In anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei a scazut cu 7,2%, iar productia industriala cu 5,7%.
9. Dispretul pentru Valorile Romanesti – Guvernul Boc sfideaza reperele teatrului romanesc, campionii mondiali si olimpici, scriitorii, artistii, cercetatorii, oamenii de stiinta, creatorii din orice domeniu pentru care refuza sa instituie un Program de respect si recunostinta si carora le reduce brutal indemnizatiile si le interzice cumulul pensiei cu salariul.
10. Conflictul si dezbinarea din societatea romaneasca – Acuzand nedrept intregi categorii sociale si profesionale, Guvernul Boc a incercat constant sa gaseasca alti vinovati pentru propria incompetenta si a generat o stare de neincredere acuta care poate conduce la disolutia societatii romanesti in ansamblu.
Din aceste 10 motive, solicitam Parlamentului si Presedintelui Romaniei Demiterea Guvernului Emil Boc !
Pentru ca vointa natiunii este suverana, iar institutiile statului trebuie sa o respecte, deschidem Lista de semnaturi prin care cetatenii romani pot trimite Presedintiei si Parlamentului mesajul lor transant: „STOP BOC!”
| Nr. Ctr. | Nume si prenume | Adresa | Semnatura | Mesaj pentru Guvernul Boc |
| ——— | ———————- | ——————– | —————— | ——————— |
(În versiune on-line puteti semna petitia aici.)



Nu ştiu cum e în alte oraşe acum, dar în Bucureştiul meu scump şi iubit, de câteva săptămâni se observă nişte baricade din zăpadă create între trotuare şi străzi.
Îl leg bine la spate pe sub glugă. Pun bocancii de iarnă (mda, m-am încălţat la final cu toate hainele pe mine) şi în sfârşit îmi trag mănuşile mocăneşti peste mâinile şi aşa reci de la circulaţia proastă. Îmi atârn geanta de poştaş, fac o cruce, ies afară. Fulgii mă lovesc drept în ochi. Înjur prin fular. Las capul cât mai în jos şi încep călătoria celor 6 staţii de tramvai până la muncă, tramvai care a refuzat acum 3 săptămâni să mai circule pe traseul meu din motive ratb-iste. Trotuarele sunt virgine. Le-o trag cu draci. Calc apăsat zăpada cu genunchii ridicaţi ca la şcoală. Parcă în sfârşit, soldatul insuflat de tatăl militar iese acum la iveală. Secreţia nazală apoasă (adică mucii) se loveşte de fular şi o ia înapoi. Respir calculat: un, doi, trei, un doi, un, doi, trei, un, doi, ca să nu obosesc prea repede. Un câine se mârâie la mine pentru că îşi face căcâţa în virgina mea albă. Sar cu groază baricada de zăpadă îngheţată şi ajung în stradă. De fapt străduţă acum, fiind îngustată din patru în două benzi din cauza nămeţilor. Picioarele îmi alunecă aproape sub maşinile de care în sfârşit îmi este milă, behăie şi se îneacă în stratul gros de pe carosabil. La 10 metri de câine simt că e sigură situaţia şi sar iar baricada. Îmi intră zăpadă pe sub blugi, o simt până în oase. Ridic privirea din când în când ca să văd oamenii din faţă, uneori mă dau eu, alteori îmi fac ei loc pe aleea de 30 cm făcută înainte de alţii ca noi. Bogdaproste. La staţia 5 de tramvai simt că nu mai pot. Fularul e ud în dreptul nasului şi al gurii, iar pe corp simt picături de transpiraţie luând-o la vale. Mă ia dracu’ azi. Ridic privirea şi văd un ţigan venind pe aceeaşi alee. Are un fes de fotbalist, trening albastru sidef, ciorapi peste pantaloni şi adidaşi. Se uită la mine în timp ce îmi face loc, mă uit şi eu la el ca să văd ce vrea. Îmi strigă în urmă:



Din pacate povestea nostra se termina intr-un ton fericit doar pentru ce-i vinovati.




